Concurs: continuaţi romanul foileton!

- Martie 2009 -

Despre cum s-a născut revista

Variaţiuni pe o temă:

Ce este şi ce nu este pornografia, varii contribuitori

Cugetările tânărului Ódgon Calogon despre vintrele iubitei sale

Pornografie de grafie veche

Pornografia, “un scandalos” atentat la bunele moravuri (?)

Imperiul Utopic al Balcanilor

Câteva jumătăţi de adevăruri

Pornografia sau deliciile simplităţii

Interviuri:

Jose Marina, traducător

Interviu studenţesc

Recenzii:

Anticariate şi librării

Teatru – Divanul lui Freud

Muzică – Una musica brutal

Film – Oameni. Momente

Carte – Bookblog.ro

Misterul de la 120 - Ion Manolescu

Scenaclu

Salonul literar al Doamnei Grase

Poezie, Cristi Cotarcea

Poezie, Sergiu V. Vasile

Proză, Adrian Haidu

Roman foileton

Colţii lui Sever

Meteoastrologie

Doamna Grasă: Geneza

„În literatură e greu, dragă, nu poţi să-ţi dai seama întotdeauna...”

Se zice c-ar fi fost croitoreasă, că n-ar avea părinţi, că s-a născut epifanic dintr-o concentraţie mai puternică a materiei în diverse locuri din Bucureşti. Oamenii care-o ştiu vorbesc despre ea cu stimă şi rezervă. Din obezitatea transcendentului a fost trimisă aici să fie matroană şi îndrumător cultural printre oamenii de litere şi nu numai. Şi-a găsit acoliţi, care, după cum sincer recunoaşte, îi dau uneori dureri de cap. Dar îndură în aşteptarea marilor anonimi, căci primul lucru pe care l-a zis când a venit pe pământ a fost: „Să dăm, în mă-sa, un Eminescu!”. Are în acest scop, un salon de „maniere culturale şi literare” şi s-a gândit că i-ar trebui şi-o revistă. Iat-o.

Ea reflectă întocmai modul de bun simţ şi câteodată snob în care Doamna Grasă şi mamelucii ei literari privesc ce se-ntâmplă în cultură. În general, în salonul Doamnei Grase poate ajunge oricine are pretenţii şi poate să le susţină prin scris. Desigur, câteodată firea capricioasă a doamnei noastre s-ar putea să moţăie cu indiferenţă tocmai pe lângă ce merită atenţie şi să entuziasmeze inutil pentru ce nu merită, dar, şi-acum o să folosesc cuvintele dumneaei, „În literatură e greu, dragă, nu poţi să-ţi dai seama întotdeauna...”.

Pentru că în general asocierea cu preocupările literare, mai ales când e înlesnită de o doamnă a cărei faimă e cel puţin ambiguă, poate stigmatiza social pe vizitatorii fideli ai salonului ei, aceştia şi-au ales bineinţeles pseudonime. Dar dacă le lipseşte numele să fiţi convinşi că nu le lipseşte personalitatea. Deasemenea, Doamna Grasă nu scrie, ea doar înlesneşte scrisul şi se rezumă din când în când, cu o stranie modestie, să spună lucrurilor pe nume. În rest, prezenţa ei spectrală (deşi consistentă, căci şi un spectru poate fi gras!) abia dacă se face simţită. Unii chiar spun că n-o văd, că n-ar fi atât de grasă. Există însă o teorie cvasi-mistică care e acceptată de majoritatea: că Doamna Grasă se hrăneşte cu orgoliul şi mândria de a avea la saloanele ei cât mai multe lucruri citite şi cât mai bune. Grasă, care va să zică, văzând că lumea se implică şi slabă pe măsura lipsei de entuziasm. Ea, şi asta o face încă şi mai greu de recunoscut, va varia deci în greutate.

Iulian Curuia

- Martie 2009 -

În acest număr au scris:

Alina Apostu
Andreea Breazu
Dan Cîrjan
Cristi Cotarcea
Iulian Curuia
Radu Dima
Luca Gherasim
Sever Gulea
Sorana Ghiţea
Adrian Haidu
Dorina Maria Ivan
Irina Macedonski
Codruţa Mariş
Ion Manolescu
Aura Mircea
Paul Păun
Sergiu V. Vasile

doamna_grasa@yahoo.com

Trimiteţi texte pentru numărul următor

Tema: REALISM ŞI SUPRAREALISM

doamna_grasa@yahoo.com